header

Legislaţie

Aşa cum s-a văzut la capitolul Aplicatii, iradierea alimentelor se face de obicei cu doze cuprinse între 0.05 şi 30 kGy, în funcţie de rezultatul dorit, dar Codex Alimentarius recomandă o limită superioară de 10 kGy, iar legislaţia europeană şi cea românească impun această limită.  

Tratamentul cu radiaţii ionizante este autorizat numai dacă:  

  • acoperă o nevoie tehnologică reală
  • nu prezintă niciun risc pentru sănătatea consumatorilor
  • aduce un beneficiu consumatorilor
  • nu este utilizat ca substitut pentru bunele practici de producţie, de igienă sau pentru bunele practici în agricultură

 

Produsele alimentare pot fi tratate numai cu următoarele surse de radiaţii ionizante:  

  • radiaţii gama provenite de la radionuclizii 60Co sau 137Cs;
  • radiaţii X produse de aparate operante la o energie nominală (energie maximă a fotonilor) mai mică sau egală cu 5 MeV;
  • electroni produşi de aparate operante la o energie nominală (energie maximă a electronilor) mai mică sau egală cu 10 MeV.
 
O listă de produse alimentare care pot fi tratate cu radiaţii ionizante este prezentată în Directiva 1999/3/EC (Directiva de implementare):
  • ierburi aromatice uscate
  • condimente
  • ingrediente vegetale
  • doza max. de 10kGy

 

Reglementări internaţionale:

 

Legistaţia europeană: 

 

Legistaţia românească armonizată cu cea europeană:     

  • Ordin comun nr. 855/98/2002 pentru aprobarea Normelor privind alimentele şi ingredientele tratate cu radiaţii ionizante
  • Ordin comun nr.856/112/2002 pentru aprobarea Normelor privind alimentele şi furajele contaminate radioactiv după un accident nuclear sau altă situaţie de urgenţa radiologică 

 

Etichetarea şi ambalarea

Cuvintele “iradiate” sau “tratate cu radiaţii ionizante” trebuie să apară pe eticheta sau ambalaj şi pe documentele care însoţesc alimentele iradiate sau alimente care conţin ingrediente iradiate. (Directiva 2000/13/EC în cazul vânzării către consumatorul final)

Guestbook
Vă rog să adăugați un comentarii mai jos!